Peripetii pe teren

Hmm…a mai trecut o zi din activitatea mea in cadrul organizatiei BYP din cursa pentru obtinerea “certificatului de voluntar”, o zi care de altfel a fost plina de emotie (la modul cat se poate de serios), dar si de buna dispozitie.

Sa va spun cum a inceput totul : stabilisem ca eu impreuna cu Anca, brasoveanca noastra, sa mergem in zona Regie si la Politehnica, sa ne facem cunoscuta organizatia si sa le oferim tuturor ocazia de a face parte din ea. Totul a decurs bine pana am ajuns la unul din caminele din regie unde inca se mai renoveaza una, alta… Noi, binevoitoare, am cerut voie paznicului sa lipim afisul organizatiei noastre, insa mare ne-a fost mirarea cand in urma noastra unul din muncitori incerca sa-l dea la o parte. Minute in sir ne-am chinuit sa il facem pe Nenea sa inteleaga scopul nostru acolo si mai ales al afisului…foarte greu….mai in engleza, mai in franceza…pacat ca nu stiam chineza pentru ca Nenea era chinez  si la propriu si la figurat. Asta a fost partea amuzanta a zilei de azi , de fapt si partea placuta.O sa vedeti de ce spun asta.

Nu cred ca va pot descrie in cuvinte prin ce emotii am trecut alaturi de Anca in momentul in care eu, foarte concentrata cu lipirea unui afis pe usa de la intrarea in facultate, o aud pe Anca: “Tu, Ruxy, fugi!!!” Am simtit cum imi fuge pamantul de sub picioare si am alergat amandoua pana am obosit , eu cu lipiciul, ghiozdanul si haina in brate, Anca, le fel, tinand afisele, geanta si o cafea, care de altfel a ajuns pe bluza ei ) Era vorba de 4 caini care mai mult ca sigur ar fi vrut sa faca parte din organizatie, dar nu s-au putut exprima decat latrand si fugarindu-ne …uitasem sa va spun de fobia mea fata de caini

Important e ca suntem bine, pregatite pentru o noua zi, pentru noi provocari si multa distractie…
Tu, Anca, DO MORE!!

Ruxandra Leu

Be Sociable, Share!

•